marți, 26 aprilie 2011

Tort pentru Paște


Așa a arătat tortul pentru Paștele ce tocmai a trecut...
Blatul a fost unul simplu de pandișpan,
însiropat cu sirop de zahăr ars și lichior de ciocolată,
crema - ganache de ciocolată
îmbrăcat în frișcă,
cu decorațiuni (ouă, pui, flori) din ciocolată.

Impresionați, invitații au uitat să se mai oprească din mâncat
și uite-așa, din el a mai rămas doar poza :))

marți, 19 aprilie 2011

Sărbători luminate!


Sărbători cu bine!

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Cum se stabilește Paștele?

În Biserica Veche cei mai mulți sărbătoreau moartea Domnului

în vinerea cea mai apropiată de 14 martie, numind-o “Paștele Crucii”,

Învierea o prăznuiau în duminica următoare, care cădea întotdeauna după 14 martie

sau după prima lună plină a echinocțiului de primăvară.

Această duminică o numeau “Paștele Învierii”.

În unele biserici din apus, se sărbătoreau Paștile la dată fixă: fie pe 25 martie, fie pe 27 martie.

Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic au fixat în Concilul de la Niceea (anul 325),

principiul fixării Paștelui așa cum făcea Biserica din Alexandria (Egipt),

unde astromia era în floare.

Sfântul Sinod a stabilit că Paștele să fie sărbătorit numai duminica.

Aceasta va fi prima duminică după luna plină după echinocțiul de primăvară.

Dacă această duminică va cădea odată cu paștele evreilor atunci paștele creștinilor

va fi serbat duminica următoare.

În fiecare an calculul se făcea în Biserica din Alexandria.

Datorită acestei hotărâri - luate în Consiliul de la Niceea - obligatorii pentru creștini,

data Paștelui varia între 22 martie și 25 aprilie.

Dar toate tabelele pascale erau imperfecte și din cauză că

data echinocțiului de primăvară era diferită de la un punct geografic la altul

și din pricina calcului astronomic sau din pricina Calendarului Iulian.

Așa deci, la 1582, Biserica Apuseană a constatat că anul calendaristic iulian

rămăsese în urmă față de anul solar, cu 10 zile de la Sinodul I Ecumenic, adică în 1257 de ani.

Atunci data la care s-a constatat și îndreptat această eroare,

anume 5 octombrie, a devenit 15 octombrie.

Și în Biserica de Răsărit unii clerici și laici învățați au observant acest decalaj dar

animozitățile față de catolici și situația grea cauzată de atacul turcilor

și de cucerirea Constantinopolelui au întârziat formarea calendarului.

În 1923, Bisericile Ortodoxe, sub președentia Constantinopolelui,

au hotărât îndreptarea calendarului cu 13 zile -

cât ajunsese diferența de la data Întâiului Sinod Ecumenic.

Dar pentru a păstra unitatea dintre credincioși - măcar de sărbătoarea Paștelui -

au menționat-o tot după calendarul neîndreptat.

Fiecare Biserică avea să aplice hotărârile în funcție de reacția credincioșilor.

După 1924, Biserica Ortodoxă Română a îndreptat calendarul fără compromisuri

timp de câțiva ani, până la 1927, schimbând data Paștelui întocmai după Biserica Apuseană.

S-a revenit însă datorită opinei publice românești.

Așa se face ca în toate Bisericile ortodoxe Paștile se țin pe stilul vechi, în cadrul noului calendar.

De aceea Paștile cad între 4 aprilie si 8 mai

și nu între 22 martie și 25 aprilie ca la bisericile Apusene.

În Biserica Ortodoxă, stilul vechi integral, cu eroarea arătată îl țin numai

Patriarhia de la Ierusalim, Sf Munte Athos, Patriarhia de Serbia și cea de la Moscova.

Stabilirea zilelor pascale creștine se face diferit.

Biserica Ortodoxă evitând coincidenta cu Pastele evreilor.

Biserica Catolică nu ține cont de acest criteriu.

Indiferent de deosebirile esențiale - de doctrină și de tradiție teologică –

între argumentul iudaic și cel creștin, ambele sărbători

conțin ecouri îndepărtate din cultul arhaic al primăverii.


vineri, 15 aprilie 2011

Saptamana patimilor


Săptămâna patimilor, la început a fost ținută de către toți credincioșii.
După despărțirea Bisericii în cele trei mari confesiuni: ortodocși, catolici și protestanți,
modul de sărbătorire s-a diferențiat.
Biserica ortodoxă – și în mare parte și cea catolică –
păstrează vechea practică și semnificația fiecarei zile sărbatorite.
Zilele deniilor se desfășoară de luni până sâmbătă și au semnificații specifice
încă din perioada de unitate a Bisericii.
Cântările sunt adresate duhului de pocăință,
în vedera primirii cât mai devreme a Învierii lui Hristos.
La mănăstiri și la multe biserici, joi dimineața se face Sfântul Maslu,
adică se sfințește untdelemnul și se ung bolnavii pentru a fi iertați de păcate
(boala fiind înțeleasă ca fizică, dar mai ales ca sufletească).

Odată la câțiva ani se adună toți episcopii la Patriarhie și sfințesc Sfântul Mir,
după un tipic străvechi și într-un cadru festiv.
Cu acest mir se săvârșește Taina Ungerii cu Sfântul Mir,
care la ortodocși se face imediat după botez.
La liturghia din această joi se face și pomenirea morților -
acum, se încheie ciclul parastaselor început în prima sâmbătă a Postului Mare.
Tot acum are loc și împărtășania celor vrednici de aceasta.
Alți credincioși se împărtășesc în noaptea Învierii.
În Vinerea Mare, care începe tot joi seara,
sunt cinstite patimile Mântuitorului până la moarte și coborârea de pe Cruce.
În dimineața acestei zile se săvârsesc Ceasurile Împărătești,
obicei foarte vechi care a rămas numai la mănăstiri și la catedralele episcopale.
După-amiaza se scoate din altar Sfântul Epitaf și se asează în mijlocul bisericii,
pe o masă înaltă, în spatele căreia este pusă de joi seara, Sfânta Cruce.
Credincioșii, indiferent de vârstă trec pe sub masă,
sărutând mai întâi Sfântul Epitaf și apoi Crucea.
Vineri seara se cântă Prohodul.
Sâmbătă este ziua punerii în mormânt și îngropării Domnului.
Bisericește, această zi începe de vineri seară, când Hristos a murit pe cruce.
Sâmbăta reprezinta cele trei zile cât a stat Domnul Iisus cu trupul în mormânt,
fiindcă sfârșește duminica- ziua când a inviat.
Astfel se împlinesc cele trei zile cât scrie ca a stat Iisus în mormânt.
După gândirea pătrunzătoare a Sfântului Grigore de la Nisa,
în cele trei zile de moarte trupească a Domnului, sufletul Lui omenesc, unit cu Dumnezeirea,
a lucrat izbăvirea din căderea cea dintâi a întregului neam omenesc.

Trei au fost cauzele doborârii omului din fericirea de la începuturi:
diavolul sub formă de șarpe,
femeia prin primirea sfatului dat de cel rău
și bărbatul care a ascultat de femeie.
Trei au fost și zilele ridicării omului:
vineri a fost izbăvit neamul barbaților,
sâmbătă - neamul femeilor
și duminică a fost distrusă definitiv împărăția Diavolului cu toată putere lui.
În Biserica Ortodoxă, în această zi se săvârșește Sfânta Liturghie,
precedată de citiri din Vechiul Testament.
Credincioșii obișnuiesc să vină cu copiii mici, la împărtășit.
Seara, la mănăstiri, se citește întreg conținutul faptelor apostolilor.
Cu o oră înainte de miezul nopții, se cânta Canonul Coborârii Mântuitorului.

În această atmosfera duhovnicească credincioșii asteaptă Învierea .


Ouă colorate natural


Se folosesc ouă proaspete, cu coaja netedă și necrăpată,
de preferat din cele ecologice.
Acestea se spală cu apă călduță în care am pus câteva picături de
detergent de vase.
Se limpezesc cu apă rece și se așează înt-o oală, pe un singur rând.
Se acoperă cu apă rece și se pune oala pe foc mic.
De când încep să iasă aburi, mai lăsăm oala pe foc încă 20 de minute,
fără să clocotească. După care putem proceda la colorarea ouălor.

Pentru 10 ouă, avem nevoie de cojile de la 2 kg de ceapă albă sau roșie,
1 l apă (plată sau de ploaie),
o lingură sare grunjoasă,
o lingură oțet.

Cojile uscate de la ceapă, se înmoaie în apă, de cu seară.
A doua zi se pun la fiert, la foc mic, până volumul lichidului scade la jumătate.
Se strecoară lichidul apoi se adaugă sarea și oțetul.
Se toarnă lichidul obținut peste ouăle fierbinți.
Folosiți un vas mai înalt pentru ca lichidul să acopere ouăle în totalitate.
Lăsați ouăle la vopsit câteva ore.
Culorile obținute vor fi de la gaben-ocru până la roșu-cafeniu
în funcție de calitatea și culoare cojilor de ceapă și de timpul de vopsire.

Pentru ouă de culoarea albastru-turcoaz,
folosim același procedeu dar înlocuim cojile de ceapă,
cu varză roșie, toacată mărunt, pe care o pregătim asemeni cojilor de ceapă.

Spor la lucru și
Sărbători cu bine!


joi, 14 aprilie 2011

Pască cu orez cu lapte


Pentru această pască avem nevoie de:
aluat de cozonac dintr-o jumătate de kg. de făină,
orez cu lapte mai vârtos
(dintr-un litru de lapte dulce,
200 gr orez cu bobul rotund,
4 linguri (cu vârf) zahar tos,
1 plic cu zahar vanilat),
1 plic praf de copt,
3 ouă,
1 fiolă esență de rom,
4 punguțe cu boabe de fasole sau orez.

Aluatul de cozonac îl împărțim în trei.
Dintr-o treime punem pe fundul formei de copt, o foaie.
Din cea de-a doua treime, facem un sul lung, pe care îl răsucim nu prea strâns
și îl așezăm în cruce peste foaia deja aranjată pe fundul tăvii.
Din ultima bucată de aluat facem tot un sul răsucit
pe care îl aranjăm pe marginea tăvii de jur împrejurul acesteia.
În golurile rămase punem 4 punguțe în care am pus boabe de fasole sau de orez -
acestea nu vor permite aluatului să creasca în locurile respective,
astfel ramânâd loc pentru umplutură!
Punem tava la loc călduț ca să crească aluatul cât timp pregătim umplutura.
Orezul bine răcit, îl amestecăm cu 2 ouă bătute și cu praful de copt.
Adăugăm și stafidele alese, spălate și stopite cu esență de rom.
Scoatem punguțele cu boabe și în locul lor punem orezul cu lapte.
Ungem totul cu un ou bătut bine (și peste umplutură),
apoi coacem aprox 45 de minute la foc potivit.
Lăsăm să se răcească pe un grătar.

Spor la lucru!
Sărbătoare plină de lumină!!!

miercuri, 13 aprilie 2011

Ouă încondeiate


Acestea sunt ouăle care au pornit în două colțuri ale țării,
la fericitele câștigătoare ale primului concurs organizat de acest blog.

Nu le-am publicat până acum,
deoarece n-am vrut să le stric fetelor surpriza :D


Nico, Cris
sper să vă bucurați de o mică parte de tradiție de pe Valea Dâmboviței
și de povestea ouălor încondeiate.

Să aveți parte de bucurii și de un Paște luminat
alături de toți cei dragi vouă!

Drob în foi de clătită

Ingrediente:
1 kg măruntaie de miel, ied sau pui - în funcție de preferințe,
3 cepe uscate,
4+2 ouă crude,
4 ouă fierte,
150 gr untură,
5 legături mărar verde,
5 legături pătrunjel verde,
3 legături ceapă verde,
3 legături usturoi verde,
sare,
piper măcinat,
10 boabe de piper,
2 frunze de dafin,
10 foi de clătită - subțirele și nerumenite,
100 gr cașcaval,
1 lingură boabe de muștar.

Măruntaiele se taie bucăți, se spală, se opăresc apoi se pun la fiert în apă cu sare,
frunzele de dafin și boabele de piper.
După ce au fiert, se lasă să se răcească apoi se trec prin mașina de tocat
sau se toacă cu cuțitul (mie îmi place mai mult să le toc cu cuțitul).
Ceapa și usturoiul, se toacă mărunt și se călesc în untură
(se poate și ulei, dar gustul nu mai este același).
Se adaugă și măruntaiele tocate și se mai călesc împreună câteva minute,
pe foc iute, amestecând întruna ca să nu se prindă de cratiță.
Se potrivește de sare și piper.
Se ia de pe foc și se lasă să se mai răcorească puțin.
Se adaugă 4 ouă bătute cu puțina sare, verdeața (bine spălată) și tocată mărunt.

Ungeți o formă (ca aceea pentru cozonac sau rotundă) cu untură
apoi presărați cu boabele de muștar.
Îmbrăcați forma cu clătite, având grijă să acoperiți toată suprafata tăvii
(păstrați doua foi de clătită pentru deasupra).
Așezați jumătate din compoziție în tavă și presați ușor.
Puneți deasupra ouăle fierte și curățate de coajă, în șir, de-a lungul tăvii.
Puneți restul de compoziție, apoi așezați ultimele clătite deasupra.
Turnați 2 ouă bătute cu puțina sare și presărați cu cașcaval ras și puțin mărar verde tocat.

Dați la cuptor, să se coacă timp de 30 de minute.
La final trebuie să aibă un aspect rumenit.

Lăsați să se răcească în tava în care ați copt, apoi răsturnați drobul pe un platou.
Serviți rece, tăiat felii de aprox. 1 cm grosime, cu ridichii de lună, cu ceapă verde sau cu muștar.
Se păstrează la frigider, învelit în folie alimentară (transparentă)
și ca să-și păstreze prospețimea dar și ca să protejeze celelalte preparate din frigider de miros.

Spor la lucru și poftă bună!

Sărbători cu bine!!!

luni, 11 aprilie 2011

Ouă colorate cu hârtie creponată

Pentru că se apropie Paștele, vă propun să colorați ouăle , într-un alt mod:

cu hârtie creponată!

Pentru aceasta avem nevoie de:

mănuși subțiri pentru menaj,

hârtie creponată intens colorată,

ouă fierte,

100 ml otet de 9 grade.


Spălați ouăle cu puțin detergent pentru vase - pentru degresare,

apoi limpeziți-le bine cu apă rece.

Puneți ouăle la fiert în apă rece, la foc mic, timp de 15 minute.

Treceți ouăle prin jet de apă rece apoi lăsați-le într-o strecurătoare să se zvânte bine coaja.


Puneți-vă mănușile de menaj.

Tăiați bucăți mari din hârtia creponată.

Turnați puțin oțet într-o farfurie și înmuiați ușor hârtia.

Stoarceți bine ca să eliminați excesul de oțet.

Desfaceți bucata de hârtie și aranjați-o cât mai mototolit pe o farfurie.

Așezați oul fiert în mijlocul hârtiei...

...apoi strângeți hârtia având grijă să fie cât mai mototolită.

Răsuciți oul între palme ca să se lipească bine hârtia.

Lasați-l 2-3 minute așa înfofolit, apoi desfaceți hârtia.

După ce coaja se zvântă, ungeți ouăle cu puțină slănină -

ca să capete luciu și să protejeze culoarea.

Veți obține ouă cu aspect ca de marmură, cu care sper să vă surprindeți plăcut musafirii!


Ouăle astfel colorate au marele avantaj că nu colorează albușul iar mâinile rămân curate!


Spor la lucru și poftă bună!

Sărbători cu bine!

vineri, 1 aprilie 2011

Nu e pacăleală :)


Câștigătoarele acestui concurs sunt:
* la secțiunea I: Nico
* la secțiunea a II-a : Cris
(Conform statisticilor lunii martie - Trafic.ro)

Felicitări fetelor!
Aștept să vă revendicați premiile prin comentarii aici pe blog
și pe blogul câștigător, respectiv - pagina de facebook.


Mulțumesc tuturor celor ce au avut curajul acestei provocări!
Vă aștept în curând cu altă provocare:
un tricou pictat manual ;)

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More