Ouă încondeiate

  Textul si pozele sunt originale si apartin blogului PasiunileAlinei.


Folosirea ouălor de Paşte se întâlneşte, în general, la toate popoarele creştine
şi pare să fie o tradiţie simbolică a bisericii vechi.
Oul roşu este asociat cu supliciul lui Iisus,fiind considerat un simbol al reînvierii.
De aici obiceiul de a duce ouă colorate la biserică, în ziua Paştelui,
pentru a fi binecuvântate de preot şi apoi împărţite familiei sau prietenilor.

În tradiţia populară românească se obişnuieşte ca în Joia Mare (sau Joia Neagră)
să se înroşească ouă, în amintirea morţii Mântuitorului, pe cruce.
Ouăle încondeiate se întâlnesc în toate regiunile ţării noastre,
într-o multitudine de culori şi simboluri.
Pe valea Dâmboviţei (locul meu de baştină) la “scrierea” ouălor
sunt folosite stilizări ale uneltelor folosite în gospodărie
(fierul plugului, grebla, ţesala, pieptenele, bâta ciobanului),
a vegetaţiei din zona de origine (floarea soarelui, păstaia de fasole, frunza de stejar)
sau diferite animale din gospodărie ori insecte (coarnele berbecului, rădaşca, păianjenul).
Simbolurile folosite ne întăresc convingerea că ouăle încondeiate au origine precreştină,
ele fiind folosite în ritualurile legate de cultul primăverii.
Chiar şi acum, în unele zone, ouăle astfel decorate sunt atârnate
în coarnele boilor care merg la arat,
în crengile pomilor din livadă sau în vie ca să apere rodul de îngheţ şi grindină
sau sunt îngropate la marginea lanurilor ca să fie grânele ferite de secetă şi pârjol.

Simbolistica culorilor este şi ea una specială:
galbenul – reprezintă lumina, viaţa;
roşul – simbolizează focul, culoare asociată şi cu cea a sângelui;
negrul – este simbolul veşniciei.
Aceste culori le întâlnim cu preponderenţă şi în costumul popular muntenesc.

Scrierea ouălor se face cu ajutorul unui condei
care se obţine dintr-un băţ subţirel la capătul căruia se adaugă o pâlnie minusculă
răsucită dintr-o foiţă subţire de tablă de aluminiu.

Ceara de albine fierbinte este folosită pe post de “cerneală”

iar culorile sunt obţinute din plante, adunate cu grijă încă din vară,
uscate la umbră şi păstrate în pungi de hârtie la loc uscat până în joia dinaintea Paştelui,
când se pun la înmuiat în puţină apă de ploaie,
se fierb în borş la care am adăugat şi sare de bucătărie .
Galbenul îl obţinem din frunze de ceapă şi de porumb,
roşul din frunze de ceapă roşie şi rădăcină de sfeclă roşie rasă
iar negrul din coajă de nuc şi seminţe de bozi.

Ouăle, spălate cu puţin detergent (pentru degresare) şi bine limpezite,
se fierb la foc mic aprox. 15 minute.
Între timp se încălzeşte ceara de albine într-un vas metalic cu pereţii nu prea înalţi.
Când devine lichidă, înmuiem condeiul în ceară şi începem să “scriem” oul.
Îl împărţim în două, apoi în patru, în funcţie de modelul pe care vrem să-l folosim.

Când am terminat modelul de bază, scufundăm ouăle în culoare galbenă
(la temperatura camerei, ca să nu se topească ceara şi să se strice modelul).
După ce culoarea s-a prins de ou (10-15 minute),
scoatem ouăle pe hârtie absorbantă şi le lăsăm să se zvânte.

Acoperim cu ceară toate porţiunile care vrem să rămână galbene.
Scufundăm ouăle în vopseaua roşie şi după ce am obţinut nuanţa dorită
le lăsăm iar la zvântat.

În sfârşit acoperim cu ceară toate porţiunile care vrem să rămână roşii
şi scufundăm ouale în vopseaua neagră.
Toate porţiunile neacoperite de ceară se vor colora în negru.

Lăsăm ouăle din nou la zvântat apoi fiecare ou, îl apropiem de o flacără
destul de puternică (ca să poată topi ceara)
şi cu ajutorul unei cârpe curate, din bumbac, ştergem ceara.
Continuăm astfel până când oul rămâne curat, fără ceară, iar desenul şi culorile ies la iveală.
La final, ungem ouăle cu puţină slănină ca să capete luciu.

Posted in: articole,Pasiuni. oua