Baba Dochia și primăvara (Legendă și adevăr)

Coborând Baba Dochia din vârful muntelui spre valea Bistriței,
în căutarea fetei care o ajuta să păzească oile,
a început să își scoată cojoacele, unul câte unul, la căldura care o întâmpina.
Când și-a văzut fiica îmbrățișată de un flăcău,
stând sub un cireș înflorit în bătaia soarelui, și-a scos și ultimul cojoc
și a înțeles ca și-a pierdut definitiv ajutorul.
Plină de mânie, a făcut cale-ntoarsă și când a ajuns în vârful Ceahlăului
frigul și gheața au transformat-o, în ziua de 9 martie, într-o stâncă de piatră,
de unde străjuiește și acum toată Moldova...

Cu siguranță, nu a existat nicio Babă Dochia, cu stâna, iarna pe Ceahlău,
dar mai toate legendele poporului român sunt corelate
cu numele unor sărbători religioase și nu cu date din calendar.

Așa că Dochia vine de la Evdochia, o martiră creștină
omorâtă de spada unui soldat roman - aniversată de Biserica Ortodoxă la 1 martie.

Această legendă este cea mai frumoasa după legenda “Mioriței”,
pentru că ea conține două mari adevăruri pe care înțelepciunea și talentul
poporului nostru le-au îmbrăcat într-o poveste.

Primul adevăr este acela că în primele 10 zile ale lunii martie
vremea este foarte schimbătoare nu numai de la o zi la alta,
ci uneori de la o oră la alta și aceasta din mai multe cauze.
În această perioadă aerul rece din răsăritul Europei, se retrage spre munții Urali,
iar cel uscat și cald din vest se retrage spre peninsula Iberică și nordul Africii.
Așa se explică schimbările repetate în evoluția vremii,
determinate de influența unor curenți regionali care au intensitate și durată mică.
Deasemenea, razele soarelui își măresc puterea și devin
de două ori mai calde decât în februarie favorizând astfel ca norii adunați
să fie aruncați în sus și risipiți în grabă.
Un curent de aer rece este acum înlocuit de unul cald și umed,
iar acesta din urmă, de unul uscat cu cer însorit.

Primele zile ale primăverii, cu vreme schimbătoare,
când iarna își ia rămas-bun, pentru a face loc altui anotimp,
au fost numite “zilele babelor”.
Această perioadă se mai numește și “iarna babelor”
pentru că vremea este moale și nu mai înfricoșează nici bătrânii.

Al doilea mare adevăr pe care îl conține legenda babei Dochia
este acela că primăvara nu începe deodata în toate regiunile țării.
Astfel, ea începe mai întâi în Banat și valea Dunării și
mult mai târziu în Maramureș și în nordul Moldovei.
În regiunile muntoase ea vine cu atât mai tarziu cu cât crește înălțimea munților.
S-a demonstarat că pentru fiecare 120 de metri altitudine,
primăvara întârzie cu 4 zile.
Așa de exemplu, dacă pe malurile Dunării primăvara a venit la 1 martie,
pe crestele Carpaților, la 2500 m altitudine,
ea începe să se simtă abia spre mijlocul lunii mai.

De aceea nu trebuie să ne mirăm când auzim că în munți viscolește
cu toate că la șes s-au copt cireșele, iar pe litoral vremea este bună de plajă.

Posted in: articole