Săptămâna patimilor, la început a fost ținută de către toți credincioșii.
După despărțirea Bisericii în cele trei mari confesiuni: ortodocși, catolici și protestanți,
modul de sărbătorire s-a diferențiat.
Biserica ortodoxă – și în mare parte și cea catolică –
păstrează vechea practică și semnificația fiecarei zile sărbatorite.
Zilele deniilor se desfășoară de luni până sâmbătă și au semnificații specifice
încă din perioada de unitate a Bisericii.
Cântările sunt adresate duhului de pocăință,
în vedera primirii cât mai devreme a Învierii lui Hristos.
La mănăstiri și la multe biserici, joi dimineața se face Sfântul Maslu,
adică se sfințește untdelemnul și se ung bolnavii pentru a fi iertați de păcate
(boala fiind înțeleasă ca fizică, dar mai ales ca sufletească).
După despărțirea Bisericii în cele trei mari confesiuni: ortodocși, catolici și protestanți,
modul de sărbătorire s-a diferențiat.
Biserica ortodoxă – și în mare parte și cea catolică –
păstrează vechea practică și semnificația fiecarei zile sărbatorite.
Zilele deniilor se desfășoară de luni până sâmbătă și au semnificații specifice
încă din perioada de unitate a Bisericii.
Cântările sunt adresate duhului de pocăință,
în vedera primirii cât mai devreme a Învierii lui Hristos.
La mănăstiri și la multe biserici, joi dimineața se face Sfântul Maslu,
adică se sfințește untdelemnul și se ung bolnavii pentru a fi iertați de păcate
(boala fiind înțeleasă ca fizică, dar mai ales ca sufletească).
Odată la câțiva ani se adună toți episcopii la Patriarhie și sfințesc Sfântul Mir,după un tipic străvechi și într-un cadru festiv.
Cu acest mir se săvârșește Taina Ungerii cu Sfântul Mir,
care la ortodocși se face imediat după botez.
La liturghia din această joi se face și pomenirea morților -
acum, se încheie ciclul parastaselor început în prima sâmbătă a Postului Mare.
Tot acum are loc și împărtășania celor vrednici de aceasta.
Alți credincioși se împărtășesc în noaptea Învierii.
În Vinerea Mare, care începe tot joi seara,
sunt cinstite patimile Mântuitorului până la moarte și coborârea de pe Cruce.
În dimineața acestei zile se săvârsesc Ceasurile Împărătești,
obicei foarte vechi care a rămas numai la mănăstiri și la catedralele episcopale.
După-amiaza se scoate din altar Sfântul Epitaf și se asează în mijlocul bisericii,
pe o masă înaltă, în spatele căreia este pusă de joi seara, Sfânta Cruce.
Credincioșii, indiferent de vârstă trec pe sub masă,
sărutând mai întâi Sfântul Epitaf și apoi Crucea.
Vineri seara se cântă Prohodul.
Sâmbătă este ziua punerii în mormânt și îngropării Domnului.
Bisericește, această zi începe de vineri seară, când Hristos a murit pe cruce.
Sâmbăta reprezinta cele trei zile cât a stat Domnul Iisus cu trupul în mormânt,
fiindcă sfârșește duminica- ziua când a inviat.
Astfel se împlinesc cele trei zile cât scrie ca a stat Iisus în mormânt.
După gândirea pătrunzătoare a Sfântului Grigore de la Nisa,
în cele trei zile de moarte trupească a Domnului, sufletul Lui omenesc, unit cu Dumnezeirea,
a lucrat izbăvirea din căderea cea dintâi a întregului neam omenesc.
Trei au fost cauzele doborârii omului din fericirea de la începuturi:diavolul sub formă de șarpe,
femeia prin primirea sfatului dat de cel rău
și bărbatul care a ascultat de femeie.
Trei au fost și zilele ridicării omului:
vineri a fost izbăvit neamul barbaților,
sâmbătă - neamul femeilor
și duminică a fost distrusă definitiv împărăția Diavolului cu toată putere lui.
În Biserica Ortodoxă, în această zi se săvârșește Sfânta Liturghie,
precedată de citiri din Vechiul Testament.
Credincioșii obișnuiesc să vină cu copiii mici, la împărtășit.
Seara, la mănăstiri, se citește întreg conținutul faptelor apostolilor.
Cu o oră înainte de miezul nopții, se cânta Canonul Coborârii Mântuitorului.
În această atmosfera duhovnicească credincioșii asteaptă Învierea .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu